Spovedania unui toxicoman

As putea sa spun ca l-am intalnit intamplator, dar nimic nu e intamplator in lumea asta. Era o zi calduroasa de septembrie. Mergeam la Catedrala de pe Dealul Mitropoliei. Pe o banca era un tanar de vreo 30 de ani. M-a intrebat: cat e ceasul? Era palid si avea ochii injectati. Mi-am dat seama ca se intampla ceva cu el. I-am raspuns. Apoi l-am intrebat:- Pot sa va ajut cu ceva?- Nu. Dupa un moment de tacere, a spus: Ba da. Ma puteti ajuta. Daca nu va grabiti, v-as ruga sa ma ascultati!Parea un barbat stilat. Era imbracat decent si la prima vedere ti-ai fi dat seama ca face parte din lumea buna.M-am asezat langa el si i-am spus:- Hai sa vorbim ca intre prieteni. Sa sti ca prietenii imi spun Mihaela.- Eu sunt Paul si sunt economist.Acestia au fost primii pasi catre o discutie ce parea interminabila. Cea mai importanta parte o voi reda in continuare:- Paul, nu ma grabesc. Pot sa te ascult.- Povestea mea e lunga...- Nu conteaza. Sufletul unui om e mai important decat timpul si spatiul...- Mihaela, ma vei judeca?- Nu, Paul, indiferent de ce imi vei spune...- Bineee! Atunci afla ca sunt toxicoman.Am simtit o strafulgerare din crestetul capului pana in varful picioarelor, dar n-am tresarit. M-a privit scurt si a continuat:- Ma droghez de 11 ani. In ultimul timp nu mai am chef de nimic. As renunta si la serviciu, dar nu mai am bani pentru procurarea drogurilor. Mihaela, eu pentru asta traiesc, intelegi? Si stiu ca ma voi distruge.- Paul, nu mai vorbi asa. Exista un Dumnezeu care, daca tu vrei, te va salva.- Crezi tu asta?- Nu cred, sunt convinsa!- Da. Se poate. Dar tu sti ca in toti acesti ani, nu m-a interesat subiectul acesta? Mama, saraca, a umblat pe la toate bisericile, iar eu o batjocoream ca-si pierde vremea aiurea.- Nu conteaza. Niciodata nu e prea tarziu.- Si ce ar trebui sa fac?- In primul rand, sa te spovedesti.- Hm! A zambit amar. Vrei sa-l sperii pe bietul parinte?- Paul, vrei sa traiesti? Vrei sa scapi de acest cosmar?- Da. Imi doresc mult!- Atunci aceasta este calea.- Bine, dar sunt strain de tot ceea ce spui. Ma ajuti?- Sigur. Vino cu mine!Am plecat impreuna si am cumparat un "indreptar pentru spovedanie". A luat cartea. M-a privit si a spus:- E prima carte religioasa pe care o cumpar!Atunci am vazut in ochii lui licarire de speranta. Ne-am asezat pe prima banca. A inceput sa rasfoiasca indreptarul. La un moment dat, a spus:- Uite la nr. 76, "am intrebuintat stupefiante..." Daca scap de asta - scap de multe. Habar nu ai cate nemernicii am facut sub influenta drogurilor si prin ce experiente sexuale am trecut.... Mi-e groaza..., a spus privind pamantul. A oftat si a tacut.- Paul, duhovnicul meu mi-a spus ca nu este nici un pacat asa de mare care poate coplesi bunatatea lui Dumnezeu. Sunt convinsa ca dupa ce te vei spovedi, vei fi alt om. Ai sa vezi.Ca intr-un strigat de ajutor, m-a prins de mana si a zis:- Te rog! Vorbeste cu duhovnicul tau! Vreau sa ma spovedesc! Acum este momentul sa ma opresc. Altul nu exista.M-a privit scurt si m-a intrebat:- Mihaela, dar tu, unde lucrezi?- La o fundatie umanitara. Iata adresa si nr. de telefon unde putem fi gasiti.La un moment dat ne-am despartit. Paul era deja altul. Avea un pat de sprijin. Seara am vorbit cu duhovnicul meu. Peste cateva zile Paul - omul fara speranta - se afla in genunchi in fata martorului lui Hristos, pentru a-si purifica sufletul. Cand a iesit de la spovedanie avea ochii plini de lacrimi, dar si plini de lumina.Duhovnicul l-a insotit pana la usa, l-a privit cu ingaduinta si bunatate si a spus, zambind:- Va fi bine! Ai invins pacatul. Acum trebuie sa lupti pana la capat!- Te rog sa il ajuti, mi-a spus, intorcandu-se spre mine.Am plecat impreuna. Pe drum a repetat cuvintele duhovnicului:- Sa ma ajuti! Cred ca am nevoie de ajutor! Ma simt asa de bine… Mihala, stii cat am plans… La un moment dat nu mai puteam sa vorbesc...De-atunci, Paul a devenit prietenul nostru. Vine foarte des la fundatie. Ma roaga sa facem canonul impreuna. Acum e linistit si fericit cu-adevarat. Uneori, imi spune:- Sti, aseara aveam o pofta nebuna sa ma droghez. Am spus: "Nu". Lupta a fost crancena. Cu greu am citit rugaciunile. Dar, apoi am avut stari de liniste si de bucurie, pe care nu le-as fi atins nici consumand toate drogurile din lume!... S-ar putea sa ma mai prinda "dorul" de droguri, dar voi lupta! Acum am duhovnic si il am pe Dumnezeu.Paul acum e un crestin adevarat, iar duhovnicul nostru este intr-o permanenta legatura cu noi. "Vreau sa ma spovedesc!" Dorinta lui sincera si rugaciunile mamei l-au salvat din ghearele diavolului, dupa 11 ani de intuneric