Lansată în premieră mondială la Salonul Auto de la Genava 2008, noua generaţie a legendarului coupe VW Scirocco va fi un hot-hatch foarte vânat. Pentru a observa eleganţa modelului german, promotor.ro va oferă o serie de 9 clipuri.Despre coupe-ul VW Scirocco nu se ştia exact dacă va intra în producţie de serie, atunci când a fost prezentat conceptul VW iRoc la Paris în 2007, însă feedbackul pozitiv al presei şi publicului au fost suficiente pentru această decizie,anunţa clar că maşina de serie urmează să debuteze oficial la Geneva 2008, însă, spre disperarea fanilor, nici o imagine a maşinii nu era disponibilă. Totuşi, germanii nu au reuşit să ţină secretul prea mult ascuns, iar acum putem aprecia că VW Scirocco va fi un hot-hatch foarte vânat. Oficialii mai speră ca VW Scirocco să fie unul dintre vârfurile de lance peste ocean.În ceea ce priveşte dimensiunile, noul Scirocco este lung de 4256mm, lat de 1810 mm şi înalt de 1400 mm, fiind practic un Golf mai mic, mai inghesuit, cu un portbagaj de doar 292 de litri atunci când este încărcat până la plafon, singurul atu părând a fi designul modern şi moştenirea numelui binecunoscut. Comportamentul rutier poate fi stabilit prin intermediul "Adaptive chassic control", ce combină prin cele trei programe, Normal, Sport şi Confort o gamă largă de situaţii la care poate fi supus noul model.
Volkswagen SciroccoGama de motorizări este alcătuită doar din propulsoare supraalimentate, atât diesel cât şi benzină. Din ultima categorie fac parte trei unităţi, cu cilindree de 1,4, 1,8 şi 2,0 litri cu puteri de 122, 160 respectiv 200 CP. În privinţa dieselului avem de a face cu un 2.0 litri de 140 CP, toate motorizările fiind cuplate din start cu o cutie de viteze manuală cu şase trepte. Opţional se poate alege şi o unitate DSG, care atunci când este cuplată cu motorul turbo de 1,8 litri are chiar şapte trepte. Graţie supraalimentării consumurile anunţate sunt foarte mici, combinate în acelaşi timp cu performanţe foarte bune, cea mai slabă versiune reuşind să accelereze modelul până la 100 km/h în 9,7 secunde, cu 2,5 secunde mai lent decât versiunea de top. Vânzările vor începe din această vară.
joi, 4 iunie 2009
Viata lui Nicolae Ceausescu
Ceauşescu s-a născut în satul Scorniceşti, judeţul Olt, la 26 ianuarie 1918, într-o familie de ţărani. La vârsta de 11 ani, după absolvirea şcolii primare, Ceauşescu pleacă la Bucureşti, unde se angajează ca ucenic de cizmar.
În 1932 devine membru al Partidului Comunist din România, formaţiune politică aflată în ilegalitate la acea vreme. Este arestat prima oară în 1933 pentru agitaţie comunistă în timpul unei greve. În 1934 urmează încă trei arestări – pentru colectare de semnături în sprijinul eliberării unor muncitori feroviari acuzaţi de activitate comunistă şi pentru alte acţiuni similare. În urma acestor arestări, este etichetat de autorităţile vremii drept „agitator comunist periculos”, precum şi „distribuitor activ de material de propagandă comunistă şi antifascistă”. După eliberarea din detenţie, Ceauşescu dispare pentru o vreme în „subteran”, dar în 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de închisoare şi încarcerat la Închisoarea Doftana.
În 1939 o întâlneşte pe Elena Petrescu, cu care se căsătoreşte în 1945. Elena Ceauşescu va avea o influenţă crescândă asupra carierei sale politice pe parcursul următoarelor câteva decenii şi va fi executată alături de el în 1989. Ceauşescu este arestat şi condamnat din nou în 1940, iar în 1943 este transferat la închisoarea de la Târgu Jiu, unde împarte celula de detenţie cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, în scurt timp devenind protejatul acestuia. După cel de-al doilea război mondial, în timp ce controlul sovietic asupra României devenea tot mai pronunţat, Ceauşescu este numit secretar al Uniunii Tineretului Comunist – U.T.C. - (1944-1945).
În urma loviturii de stat şi a abdicării forţate a Regelui Mihai din Decembrie 1947, după preluarea puterii de către comunişti, Ceauşescu devine ministru al agriculturii, iar ulterior ministru-adjunct al forţelor armate în regimul lui Gheorghiu-Dej. În funcţia de ministru al agriculturii a activat direct la cooperativizarea forţată a agriculturii, a ordonat reprimarea sau arestarea ţăranilor care se împotriveau cooperativizării. În 1952, devine membru al Comitetului Central (CC) al Partidul Muncitoresc Român (PMR), la doar câteva luni după eliminarea "facţiunii moscovite" (condusă de Ana Pauker) din conducerea partidului. În 1954, Ceauşescu devine membru deplin al Biroului Politic al PMR, iar ulterior ajunge să ocupe poziţia numărul doi în ierarhia PMR.
În toamna anului 1956, aflându-se la Cluj, Ceauşescu a avut un rol important în reprimarea mişcărilor de simpatie faţă de revoluţia ungară. La 4 decembrie 1957, având gradul de general-locotenent de armată (fiind şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei şi adjunct al Ministrului Forţelor Armate), a condus unităţile militare care au înăbuşit răscoala ţăranilor din Vadu Roşca (jud. Vrancea) care se împotriveau colectivizării forţate. Cu această ocazie, au fost ucişi 9 ţărani (Aurel Dimofte, Ionuţ Cristea, Ion Arcan, Dumitru Crăciun, Toader Crăciun, Stroie Crăciun, Dumitru Marin, Marin Mihai, Dana Radu), şi alţi 10 au fost răniţi. 18 ţărani au fost întemniţaţi pentru „rebeliune” si „uneltire contra ordinei sociale”. Dupa datele PMR-ului, între 1949-1952 au avut loc peste 80.000 de arestări de ţărani, dintre care 30.000 finalizate cu sentinţe de închisoare.[1]La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, în martie 1965, Ceauşescu preia funcţia de secretar general al Partidului Muncitoresc Român (acesta era numele Partidului Comunist Român la acea vreme, după asimilarea forţată, în 1948, a unei aripi a Partidului Social Democrat). Una dintre primele acţiuni ale lui Ceauşescu, odată ajuns la putere, a fost redenumirea Partidului Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român. În acelaşi timp, el afirmă că România a devenit o ţară socialistă şi decide schimbarea numelui oficial al ţării din Republica Populară Română (R.P.R.) în Republica Socialistă România (R.S.R.).
În 1967, Ceauşescu devine preşedintele Consiliului de Stat, consolidându-şi astfel poziţia. La începutul carierei sale ca şef al statului, Ceauşescu s-a bucurat de o oarecare popularitate, adoptând un curs politic independent faţă de Uniunea Sovietică. În anii ’60, Ceauşescu pune capăt participării active a României în Pactul de la Varşovia, deşi formal ţara va continua să facă parte din această organizaţie până la dizolvarea acesteia. Prin refuzul său de a permite armatei române să ia parte la invazia Cehoslovaciei alături de trupe ale ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia şi o atitudine de condamnare publică activă a acestui act, Ceauşescu reuşeşte pentru o vreme să atragă atât simpatia compatrioţilor săi, cât şi pe cea a lumii occidentale.În 1974, Ceauşescu îşi asumă titlul de Preşedinte al Republicii Socialiste România. Prin politica sa externă, condusă cu abilitate, dădea impresia că încearcă să se elibereze de dominaţia sovietică, atragând simpatia şi aprecierile unor mari lideri politici ca Charles de Gaulle şi Richard Nixon.[2] În CAER, la indicaţia lui, delegaţiile române se opun la toate propunerile venite din partea URSS. De exemplu, România este una dintre cele doar două ţări comuniste europene care au participat la Jocurile Olimpice organizate la Los Angeles, în Statele Unite ale Americii în 1984. De asemenea, România este singura ţară din blocul răsăritean, cu excepţia URSS, care la acea vreme, întreţinea relaţii diplomatice cu Comunitatea Europeană, cu Israelul şi cu R. F. Germania. Un tratat incluzând România pe lista ţărilor favorizate de Comunitatea Europeană este semnat în 1974, iar în 1980 este semnat un acord vizând schimburile de produse industriale între România şi Comunitatea Europeană. Acest fapt a determinat vizitarea oficială a României de către doi preşedinţi ai Statelor Unite ale Americii (Nixon şi Ford).
În ciuda cursului independent în relaţiile politice internaţionale, introdus încă de Gheorghiu Dej, Ceauşescu se opune cu încăpăţânare introducerii oricăror reforme liberale pe plan intern. În anii ’80, după venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea Uniunii Sovietice, opoziţia lui Ceauşescu faţă de linia sovietică este dictată în principal de rezistenţa lui faţă de de-stalinizare. Securitatea continuă să îşi menţină controlul draconic asupra mediilor de informare şi înăbuşă în faşă orice tentativă de liberă exprimare şi opoziţie internă.Cu prilejul vizitelor efectuate în 1971 în China şi Coreea de Nord, Ceauşescu e fascinat de ideea transformării naţionale totale, aşa cum era ea prefigurată în programul Partidului Muncitoresc Coreean şi deja pusă în aplicare sub egida Revoluţiei Culturale din China. La scurtă vreme după întoarcerea sa în ţară, Ceauşescu începe transformarea sistemului autohton după modelul nord-coreean, influenţat fiind de filozofia preşedintelui Kim Il Sung (Juche). Cărţi nord-coreene pe această temă sunt traduse în română şi distribuite pe scară largă în ţară.
Începând cu 1972, Ceauşescu trece la punerea în aplicare a unui proiect de "sistematizare" a localităţilor urbane şi rurale. Prezentat de către maşina de propagandă ca fiind un pas major pe calea "construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate", programul debutează la sate prin demolări în masă ale gospodăriilor ţărăneşti şi strămutarea familiilor afectate în apartamente de bloc[necesită citare]. Demolarea satelor este de fapt o încununare a politicii de industrializare forţată, care a dus la destructurarea societăţii rurale româneşti. Apogeul acestui program a fost însă reprezentat de demolarea a numeroase monumente istorice, inclusiv biserici şi remodelarea Bucureştiului în stil ceauşist (peste o cincime din centrul capitalei a fost afectată). Casa Poporului (actualmente sediul Parlamentului) se numără printre cele mai mari construcţii din lume, ocupând in aceasta privinţă locul doi, după Pentagon. Proteste venite din partea unor organizaţii neguvernamentale internaţionale au jucat un rol important în stăvilirea acestor planuri megalomane şi probabil în salvarea a ceea ce a mai rămas din monumentele istorice aflate pe lista neagră a dictatorului.
În 1932 devine membru al Partidului Comunist din România, formaţiune politică aflată în ilegalitate la acea vreme. Este arestat prima oară în 1933 pentru agitaţie comunistă în timpul unei greve. În 1934 urmează încă trei arestări – pentru colectare de semnături în sprijinul eliberării unor muncitori feroviari acuzaţi de activitate comunistă şi pentru alte acţiuni similare. În urma acestor arestări, este etichetat de autorităţile vremii drept „agitator comunist periculos”, precum şi „distribuitor activ de material de propagandă comunistă şi antifascistă”. După eliberarea din detenţie, Ceauşescu dispare pentru o vreme în „subteran”, dar în 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de închisoare şi încarcerat la Închisoarea Doftana.
În 1939 o întâlneşte pe Elena Petrescu, cu care se căsătoreşte în 1945. Elena Ceauşescu va avea o influenţă crescândă asupra carierei sale politice pe parcursul următoarelor câteva decenii şi va fi executată alături de el în 1989. Ceauşescu este arestat şi condamnat din nou în 1940, iar în 1943 este transferat la închisoarea de la Târgu Jiu, unde împarte celula de detenţie cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, în scurt timp devenind protejatul acestuia. După cel de-al doilea război mondial, în timp ce controlul sovietic asupra României devenea tot mai pronunţat, Ceauşescu este numit secretar al Uniunii Tineretului Comunist – U.T.C. - (1944-1945).
În urma loviturii de stat şi a abdicării forţate a Regelui Mihai din Decembrie 1947, după preluarea puterii de către comunişti, Ceauşescu devine ministru al agriculturii, iar ulterior ministru-adjunct al forţelor armate în regimul lui Gheorghiu-Dej. În funcţia de ministru al agriculturii a activat direct la cooperativizarea forţată a agriculturii, a ordonat reprimarea sau arestarea ţăranilor care se împotriveau cooperativizării. În 1952, devine membru al Comitetului Central (CC) al Partidul Muncitoresc Român (PMR), la doar câteva luni după eliminarea "facţiunii moscovite" (condusă de Ana Pauker) din conducerea partidului. În 1954, Ceauşescu devine membru deplin al Biroului Politic al PMR, iar ulterior ajunge să ocupe poziţia numărul doi în ierarhia PMR.
În toamna anului 1956, aflându-se la Cluj, Ceauşescu a avut un rol important în reprimarea mişcărilor de simpatie faţă de revoluţia ungară. La 4 decembrie 1957, având gradul de general-locotenent de armată (fiind şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei şi adjunct al Ministrului Forţelor Armate), a condus unităţile militare care au înăbuşit răscoala ţăranilor din Vadu Roşca (jud. Vrancea) care se împotriveau colectivizării forţate. Cu această ocazie, au fost ucişi 9 ţărani (Aurel Dimofte, Ionuţ Cristea, Ion Arcan, Dumitru Crăciun, Toader Crăciun, Stroie Crăciun, Dumitru Marin, Marin Mihai, Dana Radu), şi alţi 10 au fost răniţi. 18 ţărani au fost întemniţaţi pentru „rebeliune” si „uneltire contra ordinei sociale”. Dupa datele PMR-ului, între 1949-1952 au avut loc peste 80.000 de arestări de ţărani, dintre care 30.000 finalizate cu sentinţe de închisoare.[1]La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, în martie 1965, Ceauşescu preia funcţia de secretar general al Partidului Muncitoresc Român (acesta era numele Partidului Comunist Român la acea vreme, după asimilarea forţată, în 1948, a unei aripi a Partidului Social Democrat). Una dintre primele acţiuni ale lui Ceauşescu, odată ajuns la putere, a fost redenumirea Partidului Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român. În acelaşi timp, el afirmă că România a devenit o ţară socialistă şi decide schimbarea numelui oficial al ţării din Republica Populară Română (R.P.R.) în Republica Socialistă România (R.S.R.).
În 1967, Ceauşescu devine preşedintele Consiliului de Stat, consolidându-şi astfel poziţia. La începutul carierei sale ca şef al statului, Ceauşescu s-a bucurat de o oarecare popularitate, adoptând un curs politic independent faţă de Uniunea Sovietică. În anii ’60, Ceauşescu pune capăt participării active a României în Pactul de la Varşovia, deşi formal ţara va continua să facă parte din această organizaţie până la dizolvarea acesteia. Prin refuzul său de a permite armatei române să ia parte la invazia Cehoslovaciei alături de trupe ale ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia şi o atitudine de condamnare publică activă a acestui act, Ceauşescu reuşeşte pentru o vreme să atragă atât simpatia compatrioţilor săi, cât şi pe cea a lumii occidentale.În 1974, Ceauşescu îşi asumă titlul de Preşedinte al Republicii Socialiste România. Prin politica sa externă, condusă cu abilitate, dădea impresia că încearcă să se elibereze de dominaţia sovietică, atragând simpatia şi aprecierile unor mari lideri politici ca Charles de Gaulle şi Richard Nixon.[2] În CAER, la indicaţia lui, delegaţiile române se opun la toate propunerile venite din partea URSS. De exemplu, România este una dintre cele doar două ţări comuniste europene care au participat la Jocurile Olimpice organizate la Los Angeles, în Statele Unite ale Americii în 1984. De asemenea, România este singura ţară din blocul răsăritean, cu excepţia URSS, care la acea vreme, întreţinea relaţii diplomatice cu Comunitatea Europeană, cu Israelul şi cu R. F. Germania. Un tratat incluzând România pe lista ţărilor favorizate de Comunitatea Europeană este semnat în 1974, iar în 1980 este semnat un acord vizând schimburile de produse industriale între România şi Comunitatea Europeană. Acest fapt a determinat vizitarea oficială a României de către doi preşedinţi ai Statelor Unite ale Americii (Nixon şi Ford).
În ciuda cursului independent în relaţiile politice internaţionale, introdus încă de Gheorghiu Dej, Ceauşescu se opune cu încăpăţânare introducerii oricăror reforme liberale pe plan intern. În anii ’80, după venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea Uniunii Sovietice, opoziţia lui Ceauşescu faţă de linia sovietică este dictată în principal de rezistenţa lui faţă de de-stalinizare. Securitatea continuă să îşi menţină controlul draconic asupra mediilor de informare şi înăbuşă în faşă orice tentativă de liberă exprimare şi opoziţie internă.Cu prilejul vizitelor efectuate în 1971 în China şi Coreea de Nord, Ceauşescu e fascinat de ideea transformării naţionale totale, aşa cum era ea prefigurată în programul Partidului Muncitoresc Coreean şi deja pusă în aplicare sub egida Revoluţiei Culturale din China. La scurtă vreme după întoarcerea sa în ţară, Ceauşescu începe transformarea sistemului autohton după modelul nord-coreean, influenţat fiind de filozofia preşedintelui Kim Il Sung (Juche). Cărţi nord-coreene pe această temă sunt traduse în română şi distribuite pe scară largă în ţară.
Începând cu 1972, Ceauşescu trece la punerea în aplicare a unui proiect de "sistematizare" a localităţilor urbane şi rurale. Prezentat de către maşina de propagandă ca fiind un pas major pe calea "construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate", programul debutează la sate prin demolări în masă ale gospodăriilor ţărăneşti şi strămutarea familiilor afectate în apartamente de bloc[necesită citare]. Demolarea satelor este de fapt o încununare a politicii de industrializare forţată, care a dus la destructurarea societăţii rurale româneşti. Apogeul acestui program a fost însă reprezentat de demolarea a numeroase monumente istorice, inclusiv biserici şi remodelarea Bucureştiului în stil ceauşist (peste o cincime din centrul capitalei a fost afectată). Casa Poporului (actualmente sediul Parlamentului) se numără printre cele mai mari construcţii din lume, ocupând in aceasta privinţă locul doi, după Pentagon. Proteste venite din partea unor organizaţii neguvernamentale internaţionale au jucat un rol important în stăvilirea acestor planuri megalomane şi probabil în salvarea a ceea ce a mai rămas din monumentele istorice aflate pe lista neagră a dictatorului.
Spovedania unui toxicoman
As putea sa spun ca l-am intalnit intamplator, dar nimic nu e intamplator in lumea asta. Era o zi calduroasa de septembrie. Mergeam la Catedrala de pe Dealul Mitropoliei. Pe o banca era un tanar de vreo 30 de ani. M-a intrebat: cat e ceasul? Era palid si avea ochii injectati. Mi-am dat seama ca se intampla ceva cu el. I-am raspuns. Apoi l-am intrebat:- Pot sa va ajut cu ceva?- Nu. Dupa un moment de tacere, a spus: Ba da. Ma puteti ajuta. Daca nu va grabiti, v-as ruga sa ma ascultati!Parea un barbat stilat. Era imbracat decent si la prima vedere ti-ai fi dat seama ca face parte din lumea buna.M-am asezat langa el si i-am spus:- Hai sa vorbim ca intre prieteni. Sa sti ca prietenii imi spun Mihaela.- Eu sunt Paul si sunt economist.Acestia au fost primii pasi catre o discutie ce parea interminabila. Cea mai importanta parte o voi reda in continuare:- Paul, nu ma grabesc. Pot sa te ascult.- Povestea mea e lunga...- Nu conteaza. Sufletul unui om e mai important decat timpul si spatiul...- Mihaela, ma vei judeca?- Nu, Paul, indiferent de ce imi vei spune...- Bineee! Atunci afla ca sunt toxicoman.Am simtit o strafulgerare din crestetul capului pana in varful picioarelor, dar n-am tresarit. M-a privit scurt si a continuat:- Ma droghez de 11 ani. In ultimul timp nu mai am chef de nimic. As renunta si la serviciu, dar nu mai am bani pentru procurarea drogurilor. Mihaela, eu pentru asta traiesc, intelegi? Si stiu ca ma voi distruge.- Paul, nu mai vorbi asa. Exista un Dumnezeu care, daca tu vrei, te va salva.- Crezi tu asta?- Nu cred, sunt convinsa!- Da. Se poate. Dar tu sti ca in toti acesti ani, nu m-a interesat subiectul acesta? Mama, saraca, a umblat pe la toate bisericile, iar eu o batjocoream ca-si pierde vremea aiurea.- Nu conteaza. Niciodata nu e prea tarziu.- Si ce ar trebui sa fac?- In primul rand, sa te spovedesti.- Hm! A zambit amar. Vrei sa-l sperii pe bietul parinte?- Paul, vrei sa traiesti? Vrei sa scapi de acest cosmar?- Da. Imi doresc mult!- Atunci aceasta este calea.- Bine, dar sunt strain de tot ceea ce spui. Ma ajuti?- Sigur. Vino cu mine!Am plecat impreuna si am cumparat un "indreptar pentru spovedanie". A luat cartea. M-a privit si a spus:- E prima carte religioasa pe care o cumpar!Atunci am vazut in ochii lui licarire de speranta. Ne-am asezat pe prima banca. A inceput sa rasfoiasca indreptarul. La un moment dat, a spus:- Uite la nr. 76, "am intrebuintat stupefiante..." Daca scap de asta - scap de multe. Habar nu ai cate nemernicii am facut sub influenta drogurilor si prin ce experiente sexuale am trecut.... Mi-e groaza..., a spus privind pamantul. A oftat si a tacut.- Paul, duhovnicul meu mi-a spus ca nu este nici un pacat asa de mare care poate coplesi bunatatea lui Dumnezeu. Sunt convinsa ca dupa ce te vei spovedi, vei fi alt om. Ai sa vezi.Ca intr-un strigat de ajutor, m-a prins de mana si a zis:- Te rog! Vorbeste cu duhovnicul tau! Vreau sa ma spovedesc! Acum este momentul sa ma opresc. Altul nu exista.M-a privit scurt si m-a intrebat:- Mihaela, dar tu, unde lucrezi?- La o fundatie umanitara. Iata adresa si nr. de telefon unde putem fi gasiti.La un moment dat ne-am despartit. Paul era deja altul. Avea un pat de sprijin. Seara am vorbit cu duhovnicul meu. Peste cateva zile Paul - omul fara speranta - se afla in genunchi in fata martorului lui Hristos, pentru a-si purifica sufletul. Cand a iesit de la spovedanie avea ochii plini de lacrimi, dar si plini de lumina.Duhovnicul l-a insotit pana la usa, l-a privit cu ingaduinta si bunatate si a spus, zambind:- Va fi bine! Ai invins pacatul. Acum trebuie sa lupti pana la capat!- Te rog sa il ajuti, mi-a spus, intorcandu-se spre mine.Am plecat impreuna. Pe drum a repetat cuvintele duhovnicului:- Sa ma ajuti! Cred ca am nevoie de ajutor! Ma simt asa de bine… Mihala, stii cat am plans… La un moment dat nu mai puteam sa vorbesc...De-atunci, Paul a devenit prietenul nostru. Vine foarte des la fundatie. Ma roaga sa facem canonul impreuna. Acum e linistit si fericit cu-adevarat. Uneori, imi spune:- Sti, aseara aveam o pofta nebuna sa ma droghez. Am spus: "Nu". Lupta a fost crancena. Cu greu am citit rugaciunile. Dar, apoi am avut stari de liniste si de bucurie, pe care nu le-as fi atins nici consumand toate drogurile din lume!... S-ar putea sa ma mai prinda "dorul" de droguri, dar voi lupta! Acum am duhovnic si il am pe Dumnezeu.Paul acum e un crestin adevarat, iar duhovnicul nostru este intr-o permanenta legatura cu noi. "Vreau sa ma spovedesc!" Dorinta lui sincera si rugaciunile mamei l-au salvat din ghearele diavolului, dupa 11 ani de intuneric
Noul concept de la Dacia
Dacia Duster este primul rezultat al colaborării dintre Centrul de Design Renault pentru Europa Centrală de la Bucureşti şi Renault Design Technocentre de la Guyancourt (Franţa). Un rezultat chiar reuşit, am adăuga noi.
Noua maşină încearcă să combine mai multe stiluri : cockpitul şoferului este specific unei maşini sport, accesul în maşină şi modularitatea interioară sunt specifice unui MPV (Multi Purpose Vehicle), iar garda la sol înaltă este o caracteristică a unui crossover.
Dacia Duster exprimă robusteţe, la fel cum ne-a obişnuit stilul angular al lui Dacia Logan. Partea frontală este inedită, inspirând putere, iar farurile se continuă foarte mult pe laterale, evidenţiind bosajele proeminente ale roţilor de 21". Dacia Duster exprimă robusteţe, la fel cum ne-a obişnuit stilul angular al lui Dacia Logan. Partea frontală este inedită, inspirând putere, iar farurile se continuă foarte mult pe laterale, evidenţiind bosajele proeminente ale roţilor de 21". Foarte compactă, Dacia Duster măsoară doar 4,25 metri lungime (la fel cât Dacia Logan), dar are un ampatament de 2,8 metri, fiind, practic, o adevărată sufragerie pe roţi, cu un coeficient aerodinamic de numai 0,30. Cu atât mai bine pentru mediu, deoarece motorul 1,5 dCi, care dezvoltă 105 CP şi este cuplat la o cutie de viteze manuală cu şase trepte, se laudă cu un consum mediu de numai 5,3 litri/100 km şi emisii CO2 de 139 g/km.
Noua maşină încearcă să combine mai multe stiluri : cockpitul şoferului este specific unei maşini sport, accesul în maşină şi modularitatea interioară sunt specifice unui MPV (Multi Purpose Vehicle), iar garda la sol înaltă este o caracteristică a unui crossover.
Dacia Duster exprimă robusteţe, la fel cum ne-a obişnuit stilul angular al lui Dacia Logan. Partea frontală este inedită, inspirând putere, iar farurile se continuă foarte mult pe laterale, evidenţiind bosajele proeminente ale roţilor de 21". Dacia Duster exprimă robusteţe, la fel cum ne-a obişnuit stilul angular al lui Dacia Logan. Partea frontală este inedită, inspirând putere, iar farurile se continuă foarte mult pe laterale, evidenţiind bosajele proeminente ale roţilor de 21". Foarte compactă, Dacia Duster măsoară doar 4,25 metri lungime (la fel cât Dacia Logan), dar are un ampatament de 2,8 metri, fiind, practic, o adevărată sufragerie pe roţi, cu un coeficient aerodinamic de numai 0,30. Cu atât mai bine pentru mediu, deoarece motorul 1,5 dCi, care dezvoltă 105 CP şi este cuplat la o cutie de viteze manuală cu şase trepte, se laudă cu un consum mediu de numai 5,3 litri/100 km şi emisii CO2 de 139 g/km.
Gripa porcina
Vaccinul împotriva gripei sezoniere umane nu protejează împotriva gripei porcine, care se transmite în general de la om la om sau prin contact direct cu animalele, însă consumul de carne de porc nu duce la îmbolnăvire.Gripa porcină este o maladie respiratorie, specifică porcilor din crescătorii, un virus gripal de tip A. Boala se poate răspândi rapid.Gripa porcină trece ocazional la om, în general la persoane care vin în contact cu aceste animale. Ea nu se transmite mâncând carne de porc, ci pe cale aeriană, de la om la om. Temperatura de preparare a cărnii (71 de grade Celsius) distruge virusurile şi bacteriile, precizează Centrul american pentru controlul bolilor (CDC). Există şi cazuri de transmitere de la om la om. În Statele Unite, au fost înregistrate două decese, în 1976 şi 1988. CDC a raportat la 17 aprilie două cazuri la copii de 9 şi 10 ani, care nu intraseră în contact cu porci.
Ca şi la oameni, virusurile gripei se transformă continuu şi la porc. Or porcii au, în căile lor respiratorii, receptori sensibili la virusuri gripale porcine, umane şi aviare. Porcii sunt nişte "creuzete" care favorizează apariţia de noi tipuri gripale prin intermediul recombinărilor genetice, în cazul unor contaminări simultane. Astfel de virusuri hibride pot favoriza apariţia unui nou virus al gripei, virulent precum gripa aviară, dar transmisibil ca o gripă umană. Acest tip de virus, necunoscut sistemului imunitar uman, ar putea avea caracteristicile necesare pentru a declanşa o pandemie de gripă.
În afară de Mexic (unde a determinat zeci de decese) şi Statele Unite (opt îmbolnăviri), autorităţile din Peru, Chile şi Costa Rica au activat planuri de vigilenţă sanitară. În Canada, nu a fost înregistrat niciun caz, dar ministrul canadian al sănătăţii, Leona Aglukkaq, a cerut mai multă vigilenţă canadienilor, pentru a evita propagarea epidemiei. Franţa a instituit un centru de criză pentru a urmări evoluţia situaţiei sanitare din Mexic. Parisul a precizat sâmbătă că "Franţa nu importă porci vii, nici carne de porc din Mexic". Spania i-a îndemnat pe cei care vor să meargă în Mexic să fie prudenţi.
Există un vaccin împotriva acestei boli pentru porci, nu şi pentru om. Potrivit autorităţilor mexicane, care citează OMS, vaccinul corespunde încă unei tulpini precedente a virusului, cea ce îl face mai puţin eficient. Însă producţia vaccinului este posibilă în măsura în care virusul este identificat, dar necesită "un pic de timp", spune OMS. În aşteptarea vaccinului, Tamiflu, medicament pe bază de oseltamivir, folosit împotriva gripei aviare, este eficient pentru acest virus, potrivit organizaţiei. Vaccinul împotriva gripei sezoniere umane nu protejează împotriva gripei porcine.
OMS a simţit nevoia să tragă un semnal de alarmă pentru că sunt cazuri umane asociate cu un virus gripal animal, dar şi din cauza ariei geografice extinse în care s-au înregistrat diferite focare de infecţie, precum şi a vârstei neobişnuite (25-45 de ani) a grupurilor de oameni atinse.
Ca şi la oameni, virusurile gripei se transformă continuu şi la porc. Or porcii au, în căile lor respiratorii, receptori sensibili la virusuri gripale porcine, umane şi aviare. Porcii sunt nişte "creuzete" care favorizează apariţia de noi tipuri gripale prin intermediul recombinărilor genetice, în cazul unor contaminări simultane. Astfel de virusuri hibride pot favoriza apariţia unui nou virus al gripei, virulent precum gripa aviară, dar transmisibil ca o gripă umană. Acest tip de virus, necunoscut sistemului imunitar uman, ar putea avea caracteristicile necesare pentru a declanşa o pandemie de gripă.
În afară de Mexic (unde a determinat zeci de decese) şi Statele Unite (opt îmbolnăviri), autorităţile din Peru, Chile şi Costa Rica au activat planuri de vigilenţă sanitară. În Canada, nu a fost înregistrat niciun caz, dar ministrul canadian al sănătăţii, Leona Aglukkaq, a cerut mai multă vigilenţă canadienilor, pentru a evita propagarea epidemiei. Franţa a instituit un centru de criză pentru a urmări evoluţia situaţiei sanitare din Mexic. Parisul a precizat sâmbătă că "Franţa nu importă porci vii, nici carne de porc din Mexic". Spania i-a îndemnat pe cei care vor să meargă în Mexic să fie prudenţi.
Există un vaccin împotriva acestei boli pentru porci, nu şi pentru om. Potrivit autorităţilor mexicane, care citează OMS, vaccinul corespunde încă unei tulpini precedente a virusului, cea ce îl face mai puţin eficient. Însă producţia vaccinului este posibilă în măsura în care virusul este identificat, dar necesită "un pic de timp", spune OMS. În aşteptarea vaccinului, Tamiflu, medicament pe bază de oseltamivir, folosit împotriva gripei aviare, este eficient pentru acest virus, potrivit organizaţiei. Vaccinul împotriva gripei sezoniere umane nu protejează împotriva gripei porcine.
OMS a simţit nevoia să tragă un semnal de alarmă pentru că sunt cazuri umane asociate cu un virus gripal animal, dar şi din cauza ariei geografice extinse în care s-au înregistrat diferite focare de infecţie, precum şi a vârstei neobişnuite (25-45 de ani) a grupurilor de oameni atinse.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)